Providerii mari de tehnologie se “bat” de câţiva ani pe impunerea tehnologiei flash pe piaţă în zona stocării de date, în primul rând datorită unui avantaj cert al acestei tehnologii faţă de cele tradiţionale: viteza de acces la date, un element devenit esenţial într-un univers care se pregăteşte să intre în epoca digitală. O recentă analiză sponsorizată de Fujitsu arată încă că simplele performanţe tehnice nu sunt îndeajuns atunci când vine vorba de adoptarea acestei tehnologii de la unul sau altul dintre furnizori.
Vestea bună aici este aceea că informaţiile care pot ajuta clientul în luarea unei decizii avizate de achiziţie se regăsesc deja în standardele de testare elaborate de Storage Performance Council (SPC), şi ele reflectă şi elemente precum preţul în afară de clasicul indicator al numărului de intrări/ieşiri pe secundă (IOPS). De pildă, informaţiile oferite de testul SPC-1 analizează performanţele stocării de tip array, timpii de răspuns la procentaje diverse de încărcare de lucru şi raportul preţ/performanţă. Configuraţia fiecărui sistem este complet descrisă şi încadrată ca preţ, cu detalii legate de setările software şi hardware relevante incluse, astfel încât cititorii să poată fi siguri că performanţele descrise sunt reproductibile.
Informaţiile prezentate arată o evoluţie spectaculoasă a domeniului. Pe măsură ce s-a maturizat, tehnologia flash a cunoscut îmbunătăţiri esenţiale în termeni de preţ, fără pierderi de performanţe tehnice. Ea a pornit la drum ca tehnologie SLC de 1bit/celulă de memorie şi a ajuns în relativ scrută vreme la 3 biţi/celulă. Fiecare creştere de capacitate a generat scăderea costurilor flash. În plus, progresele din zona tehnologiei de controller, a software-ului de gestionare flash şi a supra-provizionării au potenţat depăşirea treptată a dezavantajelor încă existente faţă de alte tehnologii clasice.
Iar în ultimii trei sau patru ani a apărut pe piaţă tehnologia flash tri-dimensională, cu cip-urile flash dispunând de straturi multiple pentru creşterea şi mai intensă a capacităţii de stocare. La început a fost drivere cu 32 de straturi, care la ora actuală sunt înlocuite de drivere cu 64 de straturi, iar la orizont au răsărit deja driverele cu 96 de straturi. Mai mult, capacităţile la nivel de drive au cunoscut şi ele creşteri dramatice: de la drive-uri de sub 1TB cu puţină vreme în urmă s-a ajuns deja la drive-uri de 8TB şi chiar 15TB.
Efectul se vede în datele prezentate de bancul de testare SPC-1 privind raportul preţ/performanţe. Iar graficul de mai jos reflectă exact acest lucru:
Stivele de echipamente all-flash oferă deja astăzi un mix imbatabil de performanţe brute, capacitate şi costuri operaţionale mici pe întreaga durată de viaţă în cazul stocării primare de date. Ele nu au încă cum să domine şi în zona de stocare de foarte mare capacitate sau în cazurile de stocare secundară de date, unde performanţele legate de timpii de acces la date nu sunt foarte importante. Cine poate şti însă ce se va întâmpla peste doar câţiva ani, odată cu generalizarea driverelor cu 96 de straturi, combinată cu lansarea tehnologiei de 4 biţi/celulă de stocare?
