Analiza — March 12, 2018 at 6:50 pm

O bătălie cu evoluţie de la individual la organizarea de stup

by

AMD IntelDe ani de zile, bătălia dintre Intel şi AMD, cei doi giganţi care domină piaţa procesoarelor constituie permanent subiect de comentarii şi analize. Între timp, însă, bătălia însăşi a evoluat mai mult sau mai puţin conştient către zone din ce în ce mai complexe de activitate IT. Pe cale de consecinţă, cei doi uriaşi se bat mai nou pentru supremaţie în universul centrelor de date.

Rivalitatea dintre cele două firme a primit un nou impuls de circa o jumătate de an în urma lansării de produse embedded de la ambele competitoare, produse care ţintesc aplicaţii complexe din lumea edge computing, a reţelelor definite prin software şi a capacităţilor în permamentă creştere de stocare date, printre altele.

La jumătatea anului trecut, AMD şi-a încununat revenirea pe piaţa serverelor cu un nou portofoliu de procesoare EPYC bazate pe microarhitectura Zen. La doar o lună după aceea, Intel a lansat familia de procesoare Xeon Scalable, bazate pe microarhitectura Skylake. Conform analiştilor, cele două familii de produse diferă prin anumite caracteristici şi capabilităţi, însă amândouă sunt destinate direct centrelor de date, având zeci de miezuri CPU şi suport pentru volume mari de memorie.

Câteva luni mai târziu, la începutul lui februarie 2018, Intel a anunţat lansarea Xeon D-2100, o serie de procesoare system-on-chip (SoC) bazate pe aceleaşi miezuri Skylake, însă concepute special, conform producătorului, pentru a adresa nevoile aplicaţiilor edge şi ale altor aplicaţii din centrele de date şi din reţele care au constrângeri de spaţiu şi putere. Câteva zile mai târziu, AMD a lansat procesoarele EPYC Embedded din seria 3000, plus procesoarele Ryzen Embedded din seria V1000. Acestea din urmă sunt construite pe tehnologia procesoarelor de desktop AMD Ryzen, care combină miezuri CPU şi GPU în acelaşi cip.

Ceea ce este limpede e că ambele companii au sesizat existenţa unei oportunităţi în creştere pentru produse embedded, mai ales în contextul actualei tendinţe de intensificare a proceselor de tip edge computing. Astfel de procese pot fi definite prin nevoia de a avea, în anumite situaţii, o putere de procesare semnificativă aproape de punctele de desfăşurare a activităţii, cum ar fi la bancurile de lucru în cazurile fabricilor, sau chiar ca parte a vehicolelor autonome, astfel încât procesarea de date să se facă local în loc de în interiorul unui centru de date aflat la distanţă.

În mod tradiţional, procesoarele embedded îşi află locul în aplicaţii hardware. În cazul edge computing, asta ar putea însemna că ele vor servi drept controller pentru kit-ul de reţea inteligentă sau pentru echipamentele de stocare date dintr-un centru de date. Ca atare, atât Intel cât şi AMD şi-au adaptat procesoarele cu capacităţi extra, aşa cum ar fi porturi Ethernet built-in sau porturi input/output (I/O) configurabile.

Mai mult, ambele firme lucrează intens acum, conform comunicatelor de presă emise de-a lungul timpului, la întărirea elementelor de securitate ale cip-urilor, având în vedere certitudinea utilizării lor tot mai intense în medii aflate la distanţă de centrul de date, aşa cum este cazul edge computing şi al instalărilor de tip IoT, unde se gestionează local date sensibile pentru operatorul de servicii.

Cum elementele care ţin de caracteristicile tehnice par să înceapă să conteze tot mai puţin, este foarte posibil ca amănuntul care va tranşa această bătălie în viitor să fie unul care a tranşat multe alte bătălii din diverse domenii: preţul. Deocamdată, avantajul aici este deţinut de AMD, care furnizează produsele la un preţ mediu mult mai mic, care ajunge chiar şi la o treime, faţă de competitorul său. Iar cu explozia de aplicaţii IoT şi edge computing care se profilează la orizontul universului digital al viitorului un asemenea amănunt s-ar putea să devină decisiv pentru desemnarea câştigătorului.