Odată cu digitalizarea tuturor sistemelor informatice, prezente în aproape toate instituțiile publice, înlocuind deja o parte semnificativă a procedurilor realizate de angajați, a apărut problema schimburilor de informații între aceste instituții, conceptul de poștă fiind deja imposibil de aplicat în acest sens, iar utilizarea serviciilor de email pentru partajarea informațiilor este complexă și deosebit de limitată. Mai mult, necesitatea interconectării bazelor de date și a sistemelor vine în special datorită creșterii volumului de date introduse în sisteme și prelucrate. În acest material vom realiza o analiză a proiectelor lansate în România pentru creșterea capacității de interconectare a sistemelor informatice din România, prezentând etapele parcurse până în prezent și perspectivele în acest sens.
Etape tehnice și practice pentru creșterea interoperabilității sistemelor IT
Tehnic și practic există o listă a soluțiilor optime pentru a pune în practică procesele de interoperabilitate pentru sistemele IT. Astfel, definirea de metadate despre tehnologii, puncte de contact, standardizarea formatelor și definirea de taxonomii, plecându-se de la general la particular, de la simplu la complex, reprezintă posibile prime etape logice ale proiectelor. Ulterior, crearea unui sistem de trasabilitate a datelor utilizate de administrația publică și realizarea hărții instituţiilor publice din România ajută la crearea unei imagini de ansamblu asupra structurilor administrative. Următoarea etapă se orientează către încheierea de parteneriate în domeniul interoperabilităţii cu universităţi, şcoli, organizaţii, centre de specialitate și alte instituții incluse în plan.
Dar, una din cele mai importante etape este realizarea bazei centrale pentru interoperabilitatea instituțiilor, adică un cloud guvernamental. Dar, acest lucru ar aduce în discuţie o multitudine de probleme care trebuie abordate: cine se va ocupa de gestionarea sa, cine va acorda licenţe, cum se vor acorda drepturile de acces etc. Crearea cloud-ului ne va alinia la directivele şi viziunea europenă, dat fiind că UE sprijină acest demers. Până acum, Marea Britanie a lansat G-Cloud, iar Estonia, Spania şi Grecia au lansat de asemenea un sistem de tip cloud. Un asemenea cloud ar putea să reprezinte şi un cadru de facilitare a achiziţiilor din domeniul public, implicit din IT. Prin investirea într-un cloud guvernamental, s-ar reduce investiţiile în echipamente software şi hardware sofisticate şi costisitoare la nivel de instituţii publice, s-ar evita contractele de lungă durată, investiţiile în spaţii de depozitare şi în mentenanţă.
O etapă practică importantă este adoptarea soluțiilor software open-source la nivelul întregii administraţii, precum şi elaborarea unui ghid de utilizare a acestora, compatibilitate, după modelul englez sau francez. Încurajarea utilizării semnăturii electronice pentru a trece procesele din offline în online unde pot fi urmărite şi gestionate mai eficient, reprezintă o etapă practică vitală în lumea digitalizării, asigurând în același timp circulația datelor într-un mediu securizat.
Serviciile publice sunt complexe și pline de date prin moștenirea lor, astfel, o etapă vitală mai este reconfigurarea sau regândirea anumitor procese informatice pentru susţinerea interoperabilităţii, de exemplu, între SIIIR (Sistemul Informatic Integrat al Învăţământului din România) şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (DEPABD). În același timp, toate măsurile tehnice trebuie armonizate prin modificări legislative pentru standardizare, dar și implementarea la nivel global pentru instituții a unui cod unic de identificare a persoanelor, diferit de CNP, pentru o protejare mai bună a datelor personale. De asemenea, conform proiectului e-Administrație, se promovează descentralizarea serviciilor de back-office şi centralizarea serviciilor de front-office.
Guvernul României implementează sistemul național e-Administrație
Finanțat prin Fondul Social European, proiectul „Pregătirea sistemului naţional de eAdministraţie în România”, a fost pus în mișcare începând cu anul 2015, bazele fiind puse inclusiv prin modificarea regulamentului pentru „Interoperabilitatea sistemelor informatice existente la nivelul administraţiei publice centrale şi locale”. Astfel, au fost definite structurile departamentelor IT ale administrației publice, prezența web a tuturor instituțiilor din administrația publică locală și centrală, interoperabilitatea sistemelor informatice ale acestor instituții și comunicarea online între instituții și cetățeni.
În cadrul pregătirii sistemului e-Administrație, interoperabilitatea vizează capacitatea sistemelor informatice de a schimba date şi utiliza în comun resurse informatice şi informaţionale. Scopul interoperabilităţii IT în administraţia publică este de a creşte eficienţa operaţiunilor administrative prin îmbunătăţirea calităţii serviciilor furnizate către cetăţeni şi mediul de afaceri. Interoperabilitatea poate fi analizată din 4 planuri: juridic, organizaţional, semantic şi tehnic, fiind un pilon de bază în reforma administrativă. Interoperabilitatea juridică vizează alinierea actelor normative. Cea organizaţională priveşte integrarea proceselor operaţionale şi a schimburilor de date. Interoperabilitatea semantică permite prelucrarea informaţiilor din surse externe ale unei instituţii.
La nivel de statistică, cetăţenii interacţionează, într-un mod sau altul, cu peste 13 200 de instituţii publice. Tot din aceeaşi categorie fac parte şi numărul ridicat de proceduri administrative: peste 5 300 între privat şi stat, respectiv, peste 5 000 între operatori economici şi stat. Prin urmare, interoperabilitatea între sistemele informatice ar avea un impact imediat asupra vitezei de colectare de date, a circulaţiei de informaţii, a procesării, ar scădea efortul depus în aceste direcţii şi disconfortul creat pentru mediul de afaceri şi cetăţeni, cărora li se solicită de multe ori aceleaşi tipuri de informaţii.
La nivel legislativ, se observă o necesitate stringentă pentru o mai bună reglementare, standardizare şi armonizare a cadrului naţional existent cu directivele europene. S-a adoptat deja Strategia Naţională privind Agenda Digitală pentru România 2020, însă, dacă la nivel european există diverse documente care se axează în mod direct pe domeniul interoperabilităţii (Strategia Europeană de Interoperabilitate – European Interoperability Strategy, Cadrul European de Interoperabilitate – European Interoperability Framework etc), precum şi programe pentru sprijinirea interoperabilităţii iniţiate de Comisia Europeană (ex. Interoperability Solutions for European Public Administrations – ISA), la nivel naţional se constată tentative mai puţin ţintite şi, prin urmare, nu există o abordare cuprinzătoare care să vizeze toate palierele.
România are deja o serie de inițiative funcționale de interoperabilitate a instituțiilor
Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (MECS) a dezvoltat un sistem informatic modern de gestiune a bazei de date naționale a educației și anume Sistemul Informatic Integrat al Învăţământului din România (SIIIR), care este operaţional şi în continuă dezvoltare. Se folosesc numeroase nomenclatoare şi registre, iar prin acest sistem se gestionează totalitatea activităţilor educaţionale preuniversitare, susţinând procesul decizional, transparenţa și gestionarea resurselor. SIIIR este gândit ca o zonă de integrare a registrelor de date specifice educației, având o puternică componentă de interconectare dezvoltată pe standardul SIF (Schools Interoperability Framework), precum și o componentă de interconectare bazată pe servicii WEB (REST/JSON). Ca direcţii viitoare de dezvoltare, se pregăteşte darea în exploatare al modulului de resurse umane, al celui de raportare, precum şi al modulului de analiză decizională. Un alt demers important îl reprezintă introducerea unor mecanisme de validare a datelor din sistem (cum ar fi validarea încrucișată și validarea datelor sintetice prin PIN), precum și al restricțiilor tehnice de preîntâmpinare a gestionării defectuoase a datelor (de exemplu, din toamna lui 2015, adăugarea manuală în sistem a elevilor nu va fi posibilă, elevul va putea fi adăugat în sistem prin procese specifice (înscrierea/admiterea elevului în sistemul de învăţământ, imigrare etc.).
Un alt exemplu este cel al Ministerului Finanţelor Publice (MFP) prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) care a depus proiecte scurte, clare. În plus, ANAF este una dintre puţinele instituţii publice care folosesc Open Office, pentru acest program nu este nevoie de cheltuieli cu achiziţionarea de licenţe, fiind open-source şi este compatibil cu diverse programe şi fişiere. Tot MFP a pus în practică o soluţie răspândită la nivel internaţional pentru protejarea datelor individului prin asocierea CNP a unui cod unic de identificare. Astfel, datele asociate unui individ sunt mai bine protejate în gestionarea situaţiilor fiscale. Această practică este întâlnită şi în Austria, unde mai multe instituţii procedează la fel, iar doar la Ministerul Federal de Interne din Austria se poate face asocierea între toate codurile utilizate de celelalte instituţii şi codul utilizat pe post de identificare personală.
STS și SRI lansează încă din 2014 proiecte pentru interconectarea sistemelor IT
Deși discuții și planuri au fost realizate cu mult înainte, anul 2014 a reprezentat în România lansarea primelor licitații și proiecte pentru interconectarea sistemelor IT ale instituțiilor statului, inclusiv ale instituțiilor de apărare. Astfel, în perioada 2014-2015, Serviciul Român de Informații (SRI), a lansat 13 licitații pentru achiziția de echipamente IT necesare implementării unui sistem informatic ce va ajuta la interoperabilitatea bazelor de date ale instituțiilor statului. Valoarea contractelor a depășit 210 milioane lei, incluzând TVA. Practic, contractele au avut în vedere achiziția de software, echipamente specifice rețelelor, servicii de conectare și de pregătire a personalului, și servicii ce pregătire și simulare a atacurilor cibernetice. Proiectele au fost finanțate în mare parte din fonduri nerambursabile.
Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) a lucrat de asemenea intens pentru lansarea de licitații și de implementare a proiectelor. Astfel, anul 2015 a adus mai multe licitații și contracte, cu o valoare totală estimată la 104 milioane lei. Conform anunțului publicat de STS, proiectul ”Creşterea capacităţii de interconectare a sistemelor informatice şi bazelor de date ale instituţiilor publice centrale cu sistemele informatice şi bazele de date ale structurilor lor teritoriale şi ale structurilor administraţiei publice locale”, cofinanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice”, Axa III „Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor pentru sectoarele privat şi public”, are ca scop creşterea capacităţii de interconectare a sistemelor informatice şi bazelor de date aparţinând instituţiilor publice centrale, structurilor teritoriale ale acestora şi instituţiilor din cadrul administraţiei publice locale. Astfel, proiectul prevede asigurarea suportului tehnic necesar interconectării la viteze mari de transfer şi furnizarea de servicii de date de bandă largă şi mare viteză (până la 1 Gbps) la nivelul beneficiarului final. Realizarea obiectivului va conduce la realizarea premiselor interoperabilităţii sistemelor şi serviciilor dezvoltate de către autorităţi în beneficiul cetăţeanului, mediului de afaceri precum şi al instituţiilor statului român.
SII Infrastructură
SII Infrastructură, sau „Sistem informatic integrat de interoperabilitate între bazele de date ale principalelor instituții ale statului”, este un sistem co-finanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, cu o valoare de 75 milioane lei. SII Infrastructură are drept scop eficientizarea activităţilor interne ale instituţiilor publice care furnizează servicii publice sau beneficiază de acestea, utilizând mijloace specifice TIC, prin minimizarea timpului dedicat activităţilor interne proprii, precum şi optimizarea cooperării între instituţiile publice, prin dezvoltarea unui mecanism eficient de verificare şi semnalare a situaţiilor generatoare de fenomene de criminalitate organizată la nivel naţional, evaziune fiscală şi fapte asociate fenomenului de corupţie şi de finanţare a terorismului. Sistemul informatic preia informațiile necesare de la mai multe instituții publice, prin asigurarea interoperabilităţii dintre bazele de date ale acestora. Din această perspectivă, sistemul oferă posibilitatea regăsirii rapide a diverselor categorii de date sau accesul la tablouri de bord.
Toate prezentate anterior, tot insuficiente pentru o infrastructură interconectată eficient
Cu zeci de proiecte și sute de milioane de lei cheltuite, autoritățile de la București nu au reușit în ultimii ani să realizeze o interconectare reală a sistemelor informatice și a instituțiilor publice. Schimbările politice dese, problemele cu licitațiile și lipsa unei abordări serioase au dus doar la menținerea puținelor proiecte bune și la implementarea unor proiecte ineficiente.
Cel mai recent exemplu vine din anul 2017, când Ministerul Comunicațiilor nu a avizat proiectul de înființare a Agenția Națională de Servicii Electronice și Cloud (ANSEC), prin reorganizarea existentei autorități care se ocupă de sistemele IT ale guvernului, Agentia pentru Agenda Digitala (AADR). Noua autoritate trebuia să se ocupe de gestionarea sistemelor IT ale guvernului, dar și de asigurarea schimbului de date și interconectării instituțiilor, prin implementarea unei platforme de tip cloud, „Platforma Nationala de tip Cloud Privat Guvernamental”. În prezent proiectul se află tot în curs de realizare, fără a exista un termen clar pentru adoptarea acestuia.
Conform actului normativ, „Înființarea Agenției Naționale de Servicii Electronice și Cloud (ANSEC) va asigura implementarea, împreună cu instituțiile publice beneficiare, a soluțiilor informatice care vor oferi servicii publice electronice de tip e-Guvernare, cu accent pe ‘Evenimentele de viață (Life Events) folosind un model de tip PCU – punct de contact unic. De asemenea ANSEC va realiza centralizarea, găzduirea și interoperabilitatea diferitelor sisteme informatice gestionate de administrația publică, creând premisele construirii cloud-ului guvernamental.”
Până atunci, instituțiile publice din România rămân la fel de slab interconectate, nu există un schimb eficient de informații ale persoanelor iar procedurile rămân greoaie și predispuse la erori. În același timp, sistemele existente se învechesc și nu mai pot face fața datelor în creștere rapidă, cele mai elocvente exemple venind din zona fiscală. Sistemele informatice ale ANAF dau adesea erori, iar Spațiul Privat Virtual, unde se pot depune declarații iar antreprenorii au posibilitatea să își desfășoare procedurile fiscale, are probleme frecvente din cauza numărului mare de utilizatori conectați. Rămâne de văzut dacă autoritățile vor trece la un proiect național de interconectare, sau acesta va fi realizat doar în momentul când sistemele actuale vor ceda pe rând.
