Expert IT — February 13, 2016 at 9:52 am

Totul printr-un singur fir

by

gaiuCineva îmi spunea că atunci când îți incepi frazele cu “Pe vremea mea…” nu mai ești tânăr. De treaba asta mi-am adus aminte de curând, când am participat la un eveniment al unui partener cu tema Ultimii 20 de ani. Am încercat să fac o prezentare cu tema atunci și acum, și aproape că i-am dat titlul “Pe vremea mea”.

Acum ceva ani, eram proaspăt absolvent de facultate și mândru deținător al unei diplome CCNA și stăteam emoționat în fața directorului primei firme la care aveam să lucrez, dorindu-mi cu ardoare să obțin mult râvnitul post de “Administrator de rețea”.
Prima însărcinare pe care am primit-o a fost telefonia. Țin minte și acum senzația de spaimă pe care am simțit-o când am dat pentru prima oară față în față cu o centrală telefonică mare. Era un Nortel Meridian din care ieșeau câteva sute de fire (și nu exagerez aici) ce ajungeau în două repartitoare Krone. Pentru cei ce nu au avut ocazia să caute un număr de telefon într-un repartitor sau să trebuiască să ducă 50 de extensii între două clădiri alăturate, credeți-mă pe cuvânt, ar trebui să o faceți pentru a putea aprecia cu adevărat telefonia IP.
Imediat după au venit și sistemele de supraveghere video, cabluri coaxiale cu mufe BNC ce circulau prin toată clădirea. Interacțiunile mele cu această parte de tehnologie m-au învățat în principiu un singur lucru “Nu atinge!!!”
În aceeași perioadă apărea un soi de povestire SF, o firmă ce nu a suferit niciodată de lipsa de viziune ne povestea despre “Any service any port”. Pentru noi așa ceva era doar o poveste la momentul respectiv, aveam în trusă de scule 4 clești de sertizat diferiți, 3 tipuri de cablu și mufe de toate formele și dimensiunile.

Câțiva ani mai târziu, după finalizarea cu succes a unui proiect de consolidare a infrastructurii unui minister, ne-am lovit de o nouă idee năstrujnică. Direcția IT a unui minister a luat decizia curajoasă de a muta serverele de baze de date din rețelele locale ale reprezentanțelor lor, într-un centru de date comun aflat la București. După câteva luni de muncă și foarte multă alergătură a rezultat o infrastructură națională redundantă ce lega rețelele din teritoriu direct de rețeaua centrală a ministerului. Ideea năstrujnică a fost de a monta camere de supraveghere care să transmită imaginile la centru, astfel încât sălile de așteptare să poată fi supravegheate de la București și a putea astfel trata reclamațiile publicului.

De-a lungul anilor am mai avut diverse proiecte interesante, printre care și unul pornit de la o idee similară cu 20 percent time a lui Google ce a dus în final la realizarea unei infrastructuri VoIP între filialele firmei la care lucram și integrarea acesteia cu sistemul de telefonie clasic, dar în continuare totul era privit separat. Toate astea până în ziua în care în departamentul de comunicații a ajuns proiectul de infrastructură al unui spital care avea telefonia, supravegherea video, imagistică, securitatea, sistemele de mediu, totul, integrat, toate folosind aceeași infrastructură. Deși la început am privit cu toții neîncrezători, la inaugurarea spitalului cu pricina am văzut că totuși se poate, și încă se poate bine.

istock_000000071945smallDe ce s-a întâmplat asta în ultimul deceniu? De ce toate sistemele au convers spre infrastructura de rețea? Din punctul meu de vedere, răspunsul este flexibilitatea.
Infrastructura de rețea este capabilă să transporte date, orice fel de date, nici măcar nu este obligatoriu să știe ce transportă.
Este flexibilă și din punct de vedere al arhitecturii. Nu trebuie să mai sertizăm cabluri multi-pereche și să creăm patch-panel-uri în oglindă pentru a realiza legături punct la punct.
Rețeaua poate fi configurată pentru a fi rezilientă. S-a lucrat vreme de mulți ani la acest aspect al rețelelor, și începând de la clasicul Spanning Tree până la ultra rapidul EPSR, rețelele sunt capabile să se “vindece” singure în cazul avariilor. Vă provoc să faceți asta cu un sistem de telefonie clasică.
Any service any port nu este doar un concept, orice port de rețea poate fi folosit pentru date, telefonie, camere de supraveghere, senzori de mediu, control acces sau orice altă aplicație capabilă de a rula peste rețea.
Rețeaua este mai sigură. Ca să interceptezi o convorbire telefonică ai nevoie de un telefon și doi “crocodili”. Ca să vorbești de pe linia altcuiva, același echipament este absolut suficient. Încercați să faceți asta și cu o convorbire IP. Echipamentul necesar e puțin mai complicat. În plus, aici putem cripta datele, perfect transparent pentru utilizator, nu mai e nevoie să cereți o linie sigură.
Rețeaua se poate proteja, poate autentifica echipamentele conectate. Poate face diferența între o cameră IP și un laptop ce încearcă să redea o secvență pre înregistrată. Poate identifica un comportament anormal al echipamentelor, cum ar fi o cameră IP ce încearcă să obțină imaginile unei alte camere IP.

Până la urmă, mediul cel mai flexibil a câștigat și tot restul serviciilor converg spre rețele și IP. Există bineînțeles scepticism și aici:
– va face față întregului trafic? la ora actuală avem disponibile interfețe de rețea QSFP+ de 40Gbps și se lucrează intens pentru atingerea vitezei de 100Mbps
– echipamentele introduc latența; perfect adevărat, ar trebui totuși menționat ca echipametele celel mai moderne operează în domeniul nano-secundelor, iar cele uzuale în cel al micro-secundelor
– în sistemele clasice am un circuit punct la punct dedicat pe când rețelele oferă un mediu partajat; e oarecum adevărat, pe de altă parte TCP emulează cu succes un circuit dedicat peste o întreagă infrastructură. În plus, putem separa traficul cu ajutorul VLAN-uril sau Q-in-Q, îi putem acorda prioritate în fața altui tip de trafic și îi putem oferi chiar o cale fizică separată de restul traficului dacă e neapărat nevoie. În plus, putem adăuga reziliență și securitate.

În incheierea articolului, ar trebui poate să mai spun că această convergență face ca soluțiile scumpe să devină accesibile tuturor. Câți dintre voi ați folosit Skype pentru a vorbi față în față cu rudele? “Pe vremea mea” pentru asta era nevoie de o line ISDN și un echipament deloc ieftin .

Cunoașteți pe cineva care supraveghează somnul nou-născutului folosind aplicațiile de pe telefoanele mobile și tablete și nu camere video?

Și lucrurile nu par să se oprească aici. Soluțiile pentru case inteligente nu sunt încă la îndemâna tuturor, dar după achiziția de către Google a Nest, m-aș aventura să spun că și asta este pe cale să se schimbe , și peste un an sau doi mulți vor putea spune “Pe vremea mea dacă uitam lumina aprinsă, mă întorceam din drum să o sting”.

de Alexandru Gaiu, PreSales Engineer Allied Telesis