În 2025, roboții umanoizi au depășit un prag simbolic: pentru prima dată, au început să fie comercializați nu doar către companii, ci și către consumatorii obișnuiți. Unitree R1 și 1X NEO — două modele destinate utilizării casnice — sunt deja disponibile pentru precomandă.
Iar ritmul nu va face decât să accelereze. China intenționează să producă 10.000 de roboți umanoizi anual până în 2027; Elon Musk pregătește producția de masă pentru Optimus Gen; iar analiștii Morgan Stanley estimează că piața va atinge 5 trilioane de dolari până în 2050.
Cu toate acestea, în paralel cu aceste progrese, internetul este plin de meme-uri cu roboți umanoizi care cad, se defectează sau eșuează în sarcini simple. De la un produs care costă zeci de mii de dolari, consumatorii se așteaptă la eficiență ridicată și autonomie. Dar pot livra roboții de astăzi aceste promisiuni? Ce se întâmplă, de fapt, dincolo de videoclipurile promoționale atent editate?
De ce cad roboții (și nu numai)
Roboții umanoizi destinați mediului industrial sunt deja activi: în fabrici din China, în depozitele Amazon sau în uzinele BMW. Incidentele există, însă în aceste contexte controlate, roboții îndeplinesc sarcini la un nivel ridicat. Motivul este simplu: mediile industriale presupun trasee predictibile, acțiuni planificate în timp și procese repetitive.
Dar mutați același robot într-o locuință obișnuită — un spațiu mult mai haotic și imprevizibil — și riscă să devină rapid doar un nou meme. Orice obiect aflat în mișcare, un copil, o pisică, o modificare de decor sau un obstacol apărut spontan îi poate perturba funcționarea. Aceste provocări pot fi abordate în medii experimentale, însă nu sunt încă scalabile la nivel industrial.
https://www.facebook.com/watch/?v=1838580630080885
În plus, atunci când cineva plătește 20.000 de dolari pentru un robot (chiar și unul controlat de la distanță), așteptarea este clară: un asistent universal — care face curățenie, gătește, aduce obiecte, îngrijește copii sau persoane vârstnice, înțelege comenzile și funcționează ore întregi fără reîncărcare. Roboții actuali nu pot promite toate acestea simultan. Iar demonstrațiile elegante în care humanoizii împăturesc haine sau manipulează obiecte fragile nu sunt, de cele mai multe ori, filmate dintr-o singură încercare — sau robotul este, de fapt, controlat de un operator uman.
Roboții umanoizi sunt proiectați să semene cu oamenii, însă din punct de vedere tehnic, reproducerea unui corp uman într-o structură metalică este extrem de dificilă. Printre cele mai mari provocări actuale se numără:
• Motricitatea fină — mâna umană rămâne fără egal. Actuatoarele actuale nu oferă combinația necesară de senzori și mecanică pentru prinderea stabilă a unor obiecte variate.
• Navigarea în medii schimbătoare — un robot trebuie să reproiecteze instant trasee, să recunoască obiecte noi și să anticipeze comportamentul oamenilor sau al animalelor. Sistemele de viziune computerizată evoluează rapid, dar adaptabilitatea lor este încă limitată.
• Senzorii și mentenanța — pielea umană se regenerează; senzorii industriali nu. Bateriile, mecanismele și senzorii necesită înlocuire constantă din cauza uzurii.
• Echilibrul pe două picioare — piciorul uman are 26 de oase și 33 de articulații care se adaptează instant suprafețelor. Scările și obstacolele rămân dificile pentru roboți. Platformele pe roți sunt adesea mai eficiente, dar mai puțin atractive din punct de vedere psihologic.
• Multitaskingul — un robot poate depăși un om într-o singură sarcină, dar gestionarea a 5–10 sarcini diferite, timp de mai multe ore, rămâne imposibilă. Chiar și cu AI, puterea de calcul este încă insuficientă.
• Autonomia — majoritatea roboților umanoizi funcționează doar 2–4 ore fără reîncărcare, deși încep să apară modele capabile să își schimbe bateriile autonom.
Acceptarea realității: suntem abia la început
Roboții umanoizi sunt studiați de zeci de ani. Primele prototipuri funcționale au apărut încă din anii ’80, iar astăzi abia încep să atingă capabilități de bază ale corpului uman. Oamenii au evoluat pe parcursul a milioane de ani, astfel că reproducerea flexibilității, sistemelor senzoriale și comportamentului uman în unul sau două decenii este imposibilă — chiar dacă ritmul progresului recent este fără precedent.
Inteligența artificială a impulsionat semnificativ domeniul roboticii, însă evoluția va fi una graduală, nu bazată pe salturi spectaculoase.
Provocarea-cheie în acest moment este interacțiunea cu lumea fizică. Mediile reale sunt imprevizibile, greșelile sunt costisitoare, iar testele care implică oameni sunt riscante. De aceea, o mare parte din progresul actual are loc în medii virtuale — așa-numitele „digital twins” ale spațiilor reale.
Simulările de înaltă fidelitate permit testarea a sute de mii de scenarii: obiecte care cad, schimbări de iluminare, defecțiuni ale senzorilor, obstacole neașteptate — fără a pune în pericol echipamentele sau siguranța oamenilor.
De exemplu, la SoftServe, într-un proiect pentru un client, roboții umanoizi sunt antrenați în replici digitale ale depozitelor, unde învață să se deplaseze, să manipuleze obiecte și să reacționeze la schimbări dinamice ale mediului înainte de a intra în spațiul real. Aceeași abordare este utilizată în producție, logistică sau agricultură verticală, unde simulările permit testarea scenariilor fără riscuri operaționale.
Instruirea roboților umanoizi este un proces de durată, desfășurat în etape — iar producătorii nu ascund acest lucru. Progresul real apare doar prin simulare, experiență practică și eșec. Inițial, roboții învață mișcări de bază în medii virtuale; apoi preiau acțiuni umane prin teleoperare; abia ulterior încearcă să execute sarcini independent. Astfel se adaptează humanoizii unei lumi concepute pentru oameni, nu pentru mașini.
Când vor deveni roboții umanoizi o realitate cotidiană?
În industrie, roboții execută sarcini critice de peste 70 de ani. Brațele robotice KUKA, FANUC și ABB realizează milioane de cicluri cu deviații microscopice. Platformele mobile operează în spații unde altădată erau necesare echipe întregi de oameni.
În medicină, sistemul chirurgical da Vinci efectuează peste un milion de intervenții anual, cu precizie de ordinul milimetrilor. În 2025, au fost introduse module autonome capabile să sutureze răni sau să efectueze proceduri laparoscopice fără intervenție directă.
Există însă domenii în care forma umanoidă contează cu adevărat. Din punct de vedere psihologic, oamenilor le este mai ușor să colaboreze cu entități care seamănă cu ei — le înțeleg mai bine intențiile, le acordă mai multă încredere și sunt mai toleranți față de greșeli. Printre domeniile deja pregătite pentru utilizarea roboților umanoizi se numără:
• Producția industrială — mediul ideal, deoarece infrastructura este concepută pentru oameni: uși, mânere, butoane, scări. Un robot umanoid se poate integra fără reproiectarea fabricilor. Primele implementări la scară largă sunt așteptate pe liniile de producție, rutele de inspecție și în zonele cu risc ridicat.
• Mediile periculoase — centrale electrice, instalații chimice, spații cu temperaturi extreme sau toxicitate ridicată, unde riscul pentru oameni este mare.
• Sănătatea și îngrijirea — un segment cu potențial uriaș. Roboții pot sprijini recuperarea, fizioterapia și mobilitatea pacienților. Forma umanoidă facilitează empatia, însă necesită și o pregătire psihologică și etică a societății.
În ciuda temerilor legate de înlocuirea forței de muncă umane, în practică roboții umanoizi sunt percepuți ca instrumente de suport — pentru sarcini repetitive, solicitante fizic sau periculoase. Rolul oamenilor se mută spre supervizare, luarea deciziilor și gestionarea situațiilor neprevăzute.
În contextul îmbătrânirii populației, al schimbărilor demografice și al deficitului de competențe, cererea pentru automatizare este în creștere. Pe termen scurt, acest lucru înseamnă producție de masă a roboților umanoizi pentru industrie, în timp ce roboții de uz casnic rămân o perspectivă de 5–10 ani — nu doar din motive tehnologice, ci și din cauza reglementărilor, confidențialității și barierelor etice.
de Lyubomyr Demkiv, Director Robotics & Advanced Automation, SoftServe
