Bizpoint — October 27, 2016 at 12:52 pm

Către o speranţă ce aparţine de trecut?

by

euro

Ernst&Young publică periodic diverse barometre legate de situaţii economice de pe pieţele şi din regiunile lumii. Cel mai recent astfel de barometru, cel legat de fuziuni şi achiziţii (M&A) este extrem de interesant din două motive. Primul ar fi acela că reflectă o tendinţă extrem de importantă legată de investiţii (sângele vital al oricărei economii). Al doilea ar fi acela că o importantă secţiune a lui se opreşte asupra regiunii Europei Centrale şi de Sud-Est, regiune din care face parte şi România.

Prima şi una din cele mai importante descoperiri ale acestei ediţii de barometru este aceea că piaţa românească de fuziuni şi achiziţii a scăzut ca dimensiune cu aproape 50% în decursul unui an de zile (1,1 miliarde USD în primul semestru 2016 faţă de 2,1 miliarde USD în primul semestru 2015).

Dacă la nivel de regiune, în primul semestru al acestui an s-au încheiat 655 de tranzacţii, iar Republica Cehă a fost cea mai activă ţară în termeni de volume de tranzacţii, fiind urmată de Turcia, Polonia şi Ungaria, România ocupă abia locul 5, cu un număr de 56 de tranzacţii în primul semestru 2016 (aproape cu 30% mai puţine decât în aceeaşi perioadă a anului trecut).

Tendinţa descendentă este evidenţiată şi de un alt indicator. Anume acela că, la nivel de regiune, piaţa tranzacţiilor a fost dominată de tranzacţii interne în primul semestru 2016, deoarece în 57% din numărul total de tranzacţii cumpărătorul şi ţinta vizată au avut originea în aceeaşi ţară. Ba chiar mai mult, acest procent reprezintă o creştere de 9 puncte procentuale faţă de primul semestru 2015, fapt care nu are cum să încurajeze pe cei care îşi mai leagă speranţele de redresare economică de creşterea investiţiilor străine.

Şi, deoarece am făcut referire la investiţiile străine, în România cei mai activi investitori străini din ultimul an au provenit din Germania, Franţa şi Polonia. În atari circumstanţe, nu este deloc de mirare că în România, cel mai activ sector unde s-au înregistrat tranzacţii a fost cel de producţie (manufacturing), în vreme ce IT-ul, altădată privit ca una din supapele de salvare ale spaţiului carpatin, a fost sector dominant ca tranzacţii încheiate în alte ţări, precum Republica Cehă, Polonia şi chiar Bulgaria. Să fi devenit IT-ul din România o speranţă care aparţine deja trecutului?